2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descăpățânat, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitat.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Pref. des- + căpățână.

descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~nez / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.

descăpățina vt vz descăpățâna

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.

DESCĂPĂȚINÁ vb. I v. descăpățîna.

DESCĂPĂȚÎNÁ, descăpățînez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A tăia, a reteza capul (cuiva); a decapita. Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. – Variantă: descăpățina (SADOVEANU, Z. C. 174, ALECSANDRI, P. III 345) vb. I.

DESCĂPĂȚINÁ vb. I. v. descăpățâna.

descăpățânà v. a decapita: pe robii toți de-a rândul îi descăpățânau AL. [Dela căpățână (în sens de «cap»)].

descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descăpățâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descăpățânea

descăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânéz, 3 sg. și pl. descăpățâneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂPĂȚÂNÁ vb. v. decapita.

Intrare: descăpățânat
descăpățânat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descăpățânat
  • descăpățânatul
  • descăpățânatu‑
  • descăpățâna
  • descăpățânata
plural
  • descăpățânați
  • descăpățânații
  • descăpățânate
  • descăpățânatele
genitiv-dativ singular
  • descăpățânat
  • descăpățânatului
  • descăpățânate
  • descăpățânatei
plural
  • descăpățânați
  • descăpățânaților
  • descăpățânate
  • descăpățânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descăpățâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățâna
  • descăpățânare
  • descăpățânat
  • descăpățânatu‑
  • descăpățânând
  • descăpățânându‑
singular plural
  • descăpățânea
  • descăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpățânez
(să)
  • descăpățânez
  • descăpățânam
  • descăpățânai
  • descăpățânasem
a II-a (tu)
  • descăpățânezi
(să)
  • descăpățânezi
  • descăpățânai
  • descăpățânași
  • descăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățâna
  • descăpățână
  • descăpățânase
plural I (noi)
  • descăpățânăm
(să)
  • descăpățânăm
  • descăpățânam
  • descăpățânarăm
  • descăpățânaserăm
  • descăpățânasem
a II-a (voi)
  • descăpățânați
(să)
  • descăpățânați
  • descăpățânați
  • descăpățânarăți
  • descăpățânaserăți
  • descăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățânau
  • descăpățâna
  • descăpățânaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățina
  • descăpăținare
  • descăpăținat
  • descăpăținatu‑
  • descăpăținând
  • descăpăținându‑
singular plural
  • descăpăținea
  • descăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpăținez
(să)
  • descăpăținez
  • descăpăținam
  • descăpăținai
  • descăpăținasem
a II-a (tu)
  • descăpăținezi
(să)
  • descăpăținezi
  • descăpăținai
  • descăpăținași
  • descăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpățina
  • descăpățină
  • descăpăținase
plural I (noi)
  • descăpăținăm
(să)
  • descăpăținăm
  • descăpăținam
  • descăpăținarăm
  • descăpăținaserăm
  • descăpăținasem
a II-a (voi)
  • descăpăținați
(să)
  • descăpăținați
  • descăpăținați
  • descăpăținarăți
  • descăpăținaserăți
  • descăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpăținau
  • descăpățina
  • descăpăținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descăpățâna, descăpățânezverb

  • 1. învechit Decapita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: decapita
    • format_quote Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + căpățână. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.