13 definiții pentru descăpățâna descăpățina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Pref. des- + căpățână.

descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~nez / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.

descăpățânà v. a decapita: pe robii toți de-a rândul îi descăpățânau AL. [Dela căpățână (în sens de «cap»)].

descăpățina vt vz descăpățâna

DESCĂPĂȚINÁ vb. I v. descăpățîna.

DESCĂPĂȚÎNÁ, descăpățînez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A tăia, a reteza capul (cuiva); a decapita. Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. – Variantă: descăpățina (SADOVEANU, Z. C. 174, ALECSANDRI, P. III 345) vb. I.

DESCĂPĂȚINÁ vb. I. v. descăpățâna.

descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descăpățâná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descăpățâneáză

descăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânéz, 3 sg. și pl. descăpățâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂPĂȚÂNÁ vb. v. decapita.

Intrare: descăpățâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățâna
  • descăpățânare
  • descăpățânat
  • descăpățânatu‑
  • descăpățânând
  • descăpățânându‑
singular plural
  • descăpățânea
  • descăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpățânez
(să)
  • descăpățânez
  • descăpățânam
  • descăpățânai
  • descăpățânasem
a II-a (tu)
  • descăpățânezi
(să)
  • descăpățânezi
  • descăpățânai
  • descăpățânași
  • descăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățâna
  • descăpățână
  • descăpățânase
plural I (noi)
  • descăpățânăm
(să)
  • descăpățânăm
  • descăpățânam
  • descăpățânarăm
  • descăpățânaserăm
  • descăpățânasem
a II-a (voi)
  • descăpățânați
(să)
  • descăpățânați
  • descăpățânați
  • descăpățânarăți
  • descăpățânaserăți
  • descăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățânau
  • descăpățâna
  • descăpățânaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățina
  • descăpăținare
  • descăpăținat
  • descăpăținatu‑
  • descăpăținând
  • descăpăținându‑
singular plural
  • descăpăținea
  • descăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpăținez
(să)
  • descăpăținez
  • descăpăținam
  • descăpăținai
  • descăpăținasem
a II-a (tu)
  • descăpăținezi
(să)
  • descăpăținezi
  • descăpăținai
  • descăpăținași
  • descăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpățina
  • descăpățină
  • descăpăținase
plural I (noi)
  • descăpăținăm
(să)
  • descăpăținăm
  • descăpăținam
  • descăpăținarăm
  • descăpăținaserăm
  • descăpăținasem
a II-a (voi)
  • descăpăținați
(să)
  • descăpăținați
  • descăpăținați
  • descăpăținarăți
  • descăpăținaserăți
  • descăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpăținau
  • descăpățina
  • descăpăținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descăpățâna descăpățina

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + căpățână.
    surse: DEX '09