2 definiții pentru desămânțare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desămânțáre (rar) s. f., g.-d. art. desămânțắrii

desămânțáre s. f., g.-d. art. desămânțării

Intrare: desămânțare
desămânțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desămânțare
  • desămânțarea
plural
  • desămânțări
  • desămânțările
genitiv-dativ singular
  • desămânțări
  • desămânțării
plural
  • desămânțări
  • desămânțărilor
vocativ singular
plural