5 definiții pentru desăguță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță.

DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță.

DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. Se gătiră de drum, își luară fiecare desăguță d-a umeri... și apucară unul spre răsărit iară altul spre apus. ISPIRESCU, L. 96.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desăgúță s. f., g.-d. art. desăgúței; pl. desăgúțe

desăgúță s. f., g.-d. art. desăgúței; pl. desăgúțe

Intrare: desăguță
desăguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desăguță
  • desăguța
plural
  • desăguțe
  • desăguțele
genitiv-dativ singular
  • desăguțe
  • desăguței
plural
  • desăguțe
  • desăguțelor
vocativ singular
plural

desăguță

  • 1. Diminutiv al lui desagă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desăgel desăgior attach_file un exemplu
    exemple
    • Se gătiră de drum, își luară fiecare desăguță d-a umeri... și apucară unul spre răsărit iară altul spre apus. ISPIRESCU, L. 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Desag + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09