5 definiții pentru desăgior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Popular) Desăguță. Ia cătați în desăgiori, C-or fi plini de gălbiori. TEODORESCU, P. P. 503.

desăgióri smp [At: TEODORESCU, P. P. 503 / V: dis~ / E: desag + -ior] 1-2 (Șhp) Desagi (1) (mai) mici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desăgiór (pop.) (-gior) s. m., pl. desăgióri

desăgiór s. m. (sil. -gior-), pl. desăgióri

Intrare: desăgior
  • silabație: de-să-gior info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desăgior
  • desăgiorul
  • desăgioru‑
plural
  • desăgiori
  • desăgiorii
genitiv-dativ singular
  • desăgior
  • desăgiorului
plural
  • desăgiori
  • desăgiorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desăgior

etimologie:

  • Desag + sufix -ior.
    surse: DEX '98 DEX '09