6 definiții pentru desăgăriță

desăgăríță sf [At: CREANGĂ, P. 115 /V: dăsăgắr~, desagár~ / Pl: ~țe / E: desăgar + -iță] 1 Cerșetoare (cu desagi în spate). 2 (Spc) Călugăriță care adună daruri.

DESĂGĂRÍȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri. – Desagă + suf. -ăriță.

DESĂGĂRÍȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri. – Desagă + suf. -ăriță.

DESĂGĂRÍȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desagii ca să strîngă daruri, de-ale mîncării etc. pentru maicile din mănăstire. Cu maica Evlampia, desăgărița din Văratec, am avut și eu, odată, oleacă de clenci. CREANGĂ, P. 115. Am zis și eu în gîndul mieu că are întrucîtva dreptate maica desăgăriță. id. ib. 116.

desăgăríță (rar) s. f., g.-d. art. desăgăríței; pl. desăgăríțe

desăgăríță s. f., g.-d. art. desăgăríței; pl. desăgăríțe

Intrare: desăgăriță
desăgăriță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desăgăriță desăgărița
plural desăgărițe desăgărițele
genitiv-dativ singular desăgărițe desăgăriței
plural desăgărițe desăgărițelor
vocativ singular
plural