opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERUTAT, -Ă, derutați, -te, adj. Încurcat, zăpăcit, dezorientat. – V. deruta.

DERUTAT, -Ă, derutați, -te, adj. Încurcat, zăpăcit, dezorientat. – V. deruta.

derutat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: deruta] 1 Încurcat2. 2 Zăpăcit2. 3 Dezorientat2.

derutat1 sn [At: MDA ms / E: deruta] (Fig) 1 Zăpăcire. 2 Dezorientare. 3 Înșelare.

DERUTAT, -Ă, derutați, -te, adj. Dezorientat, zăpăcit. Mioara e tot timpul derutată că nu a fost întrevederea așa cum o bănuia ea. CAMIL PETRESCU, T. II 51.

DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.

DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.

deruta vtr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr dérouter] 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela.

DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.

DERUTA vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter].

DERUTA vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter)

A DERUTA ~ez tranz. A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter

*derutéz v. intr. (fr. dé-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-șĭ peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derutez, 3 derutează; conj. prez. 1 sg. să derutez, 3 să deruteze

deruta (a ~) vb., ind. prez. 3 derutează

deruta vb., ind. prez. 1 sg. derutez, 3 sg. și pl. derutează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERUTAT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DERUTAT adj. 1. descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Tare ~ mai este!)

DERUTA vb. v. dezorienta.

DERUTA vb. a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.)

A deruta ≠ a îndrepta, a orienta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deruta (derutez, derutat), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter.

Intrare: derutat
derutat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derutat
  • derutatul
  • derutatu‑
  • derutată
  • derutata
plural
  • derutați
  • derutații
  • derutate
  • derutatele
genitiv-dativ singular
  • derutat
  • derutatului
  • derutate
  • derutatei
plural
  • derutați
  • derutaților
  • derutate
  • derutatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deruta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deruta
  • derutare
  • derutat
  • derutatu‑
  • derutând
  • derutându‑
 singular plural
  • derutează
  • derutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derutez
 (să)
  • derutez
  • derutam
  • derutai
  • derutasem
a II-a (tu)
  • derutezi
 (să)
  • derutezi
  • derutai
  • derutași
  • derutaseși
a III-a (el, ea)
  • derutează
 (să)
  • deruteze
  • deruta
  • derută
  • derutase
plural I (noi)
  • derutăm
 (să)
  • derutăm
  • derutam
  • derutarăm
  • derutaserăm
  • derutasem
a II-a (voi)
  • derutați
 (să)
  • derutați
  • derutați
  • derutarăți
  • derutaserăți
  • derutaseți
a III-a (ei, ele)
  • derutează
 (să)
  • deruteze
  • derutau
  • derutară
  • derutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derutat, derutatăadjectiv

  • 1. Dezorientat, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezorientat zăpăcit încurcat
    • format_quote Mioara e tot timpul derutată că nu a fost întrevederea așa cum o bănuia ea. CAMIL PETRESCU, T. II 51. DLRLC
etimologie:
  • vezi deruta DEX '98 DEX '09

deruta, derutezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic