2 intrări

school Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERUTÁT, -Ă, derutați, -te, adj. Încurcat, zăpăcit, dezorientat. – V. deruta.

DERUTÁT, -Ă, derutați, -te, adj. Încurcat, zăpăcit, dezorientat. – V. deruta.

derutat1 sn [At: MDA ms / E: deruta] (Fig) 1 Zăpăcire. 2 Dezorientare. 3 Înșelare.

derutat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: deruta] 1 Încurcat2. 2 Zăpăcit2. 3 Dezorientat2.

DERUTÁT, -Ă, derutați, -te, adj. Dezorientat, zăpăcit. Mioara e tot timpul derutată că nu a fost întrevederea așa cum o bănuia ea. CAMIL PETRESCU, T. II 51.

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.

deruta vtr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr dérouter] 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela.

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.

DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter].

DERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter)

A DERUTÁ ~éz tranz. A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter

*derutéz v. intr. (fr. dé-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-șĭ peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

derutá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruteáză

derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. și pl. deruteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERUTÁT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DERUTAT adj. 1. descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Tare ~ mai este!)

DERUTA vb. a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.)

A deruta ≠ a îndrepta, a orienta


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter.

Intrare: derutat
derutat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derutat
  • derutatul
  • derutatu‑
  • deruta
  • derutata
plural
  • derutați
  • derutații
  • derutate
  • derutatele
genitiv-dativ singular
  • derutat
  • derutatului
  • derutate
  • derutatei
plural
  • derutați
  • derutaților
  • derutate
  • derutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deruta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deruta
  • derutare
  • derutat
  • derutatu‑
  • derutând
  • derutându‑
singular plural
  • derutea
  • derutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derutez
(să)
  • derutez
  • derutam
  • derutai
  • derutasem
a II-a (tu)
  • derutezi
(să)
  • derutezi
  • derutai
  • derutași
  • derutaseși
a III-a (el, ea)
  • derutea
(să)
  • deruteze
  • deruta
  • derută
  • derutase
plural I (noi)
  • derutăm
(să)
  • derutăm
  • derutam
  • derutarăm
  • derutaserăm
  • derutasem
a II-a (voi)
  • derutați
(să)
  • derutați
  • derutați
  • derutarăți
  • derutaserăți
  • derutaseți
a III-a (ei, ele)
  • derutea
(să)
  • deruteze
  • derutau
  • deruta
  • derutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derutat

etimologie:

  • vezi deruta
    surse: DEX '98 DEX '09

deruta

etimologie: