opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEROCARE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.

DEROCARE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.

derocare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: deroca] Curățare a albiei unui râu de stânci, de mâl, de nisip etc.

DEROCARE s.f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. [< deroca].

DEROCA, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

DEROCA, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

deroca vt [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr dérocher] A curăța albia unui râu de stânci, de mâl, de nisip etc.

DEROCA vb. I. tr. A îndepărta stîncile din albia unui rîu, de pe un teren. [P.i. derochez. / cf. fr. dérocher].

DEROCA vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher)

*deróc și chéz, a -cá v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derocare s. f., g.-d. art. derocării

deroca (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 1 sg. derochez, 3 derochează; conj. prez. 1 sg. să derochez, 3 să derocheze

deroca (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 3 derochează

deroca vb., ind. prez. 1 sg. derochez, 3 sg. și pl. derochează

Intrare: derocare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derocare
  • derocarea
plural
  • derocări
  • derocările
genitiv-dativ singular
  • derocări
  • derocării
plural
  • derocări
  • derocărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deroca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deroca
  • derocare
  • derocat
  • derocatu‑
  • derocând
  • derocându‑
 singular plural
  • derochează
  • derocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derochez
 (să)
  • derochez
  • derocam
  • derocai
  • derocasem
a II-a (tu)
  • derochezi
 (să)
  • derochezi
  • derocai
  • derocași
  • derocaseși
a III-a (el, ea)
  • derochează
 (să)
  • derocheze
  • deroca
  • derocă
  • derocase
plural I (noi)
  • derocăm
 (să)
  • derocăm
  • derocam
  • derocarăm
  • derocaserăm
  • derocasem
a II-a (voi)
  • derocați
 (să)
  • derocați
  • derocați
  • derocarăți
  • derocaserăți
  • derocaseți
a III-a (ei, ele)
  • derochează
 (să)
  • derocheze
  • derocau
  • derocară
  • derocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derocare, derocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi deroca DEX '09 DEX '98 DN

deroca, derochezverb

  • 1. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.