8 definiții pentru deroca

derocá vt [At: DEX / Pzi: ~chéz / E: fr dérocher] A curăța albia unui râu de stânci, de mâl, de nisip etc.

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

derocá (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 3 derocheáză

derocá vb., ind. prez. 1 sg. derochéz, 3 sg. și pl. derocheáză

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher].

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher)

*deróc și chéz, a - v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire.

Intrare: deroca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deroca derocare derocat derocând singular plural
derochea derocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derochez (să) derochez derocam derocai derocasem
a II-a (tu) derochezi (să) derochezi derocai derocași derocaseși
a III-a (el, ea) derochea (să) derocheze deroca derocă derocase
plural I (noi) derocăm (să) derocăm derocam derocarăm derocaserăm, derocasem*
a II-a (voi) derocați (să) derocați derocați derocarăți derocaserăți, derocaseți*
a III-a (ei, ele) derochea (să) derocheze derocau deroca derocaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)