8 definiții pentru derivor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERIVÓR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcațiuni cu pânze cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcațiunii. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur.

derivor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: fr dériveur] (Mrn) 1 Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2 Pânză pentru vreme rea, pentru furtună.

DERIVÓR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur.

DERIVÓR s.n. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. ♦ Placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele, care mărește stabilitatea vasului. [< fr. dériveur].

DERIVÓR s. n. 1. velă pentru furtună. 2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele pentru a micșora deriva (1). (< fr. dériveur)

DERIVÓR ~oáre n. Dispozitiv fixat sub chila unei ambarcații cu pânze pentru a nu-i permite deplasarea laterală. /<fr. dériveur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: derivor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derivor
  • derivorul
  • derivoru‑
plural
  • derivoare
  • derivoarele
genitiv-dativ singular
  • derivor
  • derivorului
plural
  • derivoare
  • derivoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derivor marină

  • 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcațiuni cu pânze cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcațiunii.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: