5 definiții pentru dereglaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEREGLÁJ, dereglaje, s. n. Dereglare. – Din fr. déréglage.

DEREGLÁJ, dereglaje, s. n. Dereglare. – Din fr. déréglage.

dereglaj sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 160 / Pl: ~e / E: fr déréglage] 1 Dereglare. 2 (Fig) Stare de dezechilibru, de tulburare.

DEREGLÁJ s. n. dereglare. (< fr. déréglage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deregláj (-re-glaj) s. n., pl. deregláje

deregláj s. n. (sil. -glaj), pl. deregláje

Intrare: dereglaj
  • silabație: de-re-glaj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereglaj
  • dereglajul
  • dereglaju‑
plural
  • dereglaje
  • dereglajele
genitiv-dativ singular
  • dereglaj
  • dereglajului
plural
  • dereglaje
  • dereglajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dereglaj

etimologie: