4 definiții pentru derebei

derebéi sm [At: I. IONESCU, M. 97 / V: (înv) ~ég / Pl: ~ / E: tc derebey] (Tcî) Mic principe turc, cunoscut ca aprig jefuitor prin regiunile muntoase ale Anatoliei.

DEREBÉI s. m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebei.

derebég (derebéi), derebégi (derebéi), s.m. (înv.) șeful răsculaților împotriva sultanului; haiduc turc; proscris.

derebeiu (derebeg) m. căpetenia celor nemulțumiți cu domnia Sultanului, numele micilor principi, cu puterea despotică, cari jăfuiau prin regiunile muntoase ale Anatoliei: tot viță de derebeghi de cei de cari tremura chiar Saraiu împărătesc, ca Pasvantoglu GHICA; a trăit ca un derebeiu până în anul 1874. OD. [Turc. DEREBEG, DEREBEY, lit. Domnul văii].

Intrare: derebei
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derebei
  • derebeiul
  • derebeiu‑
plural
  • derebei
  • derebeii
genitiv-dativ singular
  • derebei
  • derebeiului
plural
  • derebei
  • derebeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)