12 definiții pentru derdeluș

derdelúș2 sn vz dârdăuș

Dârdăuș este nedefinit în MDA2. - cata

derdelúș1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: nct] Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța Si: săniuș.

DERDELÚȘ, derdelușuri, s. n. Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. – Et. nec.

DERDELÚȘ, derdelușuri, s. n. Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. – Et. nec.

DERDELÚȘ, derdelușuri, s. n. (Regional) Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. Nu mai dîrdîia nici cînd venea la școală, nici cînd se ducea la derdeluș. PAS, Z. I 71.

derdelúș s. n., pl. derdelúșuri

derdelúș s. n., pl. derdelúșuri

DERDELÚȘ ~uri n. Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. /Orig. nec.

derdeúș, derdelúș, dîrdiúș, dîrdîíș, dîrdîúș, dîrníuș, dîrliúș și târliuș n., pl. urĭ (d. a dîrdîi, a tîrnîi). Munt. Șăniuș, locu unde se lasă copiiĭ cu săniuța la vale. – În Trans. (Blaj) dădăúș. Dîrdiuș și dîrdîiș în CL. 1920, 520 ȘI 521. V. dăĭnuș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DERDELÚȘ s. săniuș. (Mergem la ~?)

derdelúș, derdelușuri, s.n. – (reg.) Loc în pantă unde se dau copiii cu sania. – Et. nec. (DEX, MDA).

derdelúș, -uri, s.n. – Loc în pantă unde se dau copii cu sania. – Et. nec. (MDA).

Intrare: derdeluș
derdeluș substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derdeluș derdelușul
plural derdelușuri derdelușurile
genitiv-dativ singular derdeluș derdelușului
plural derdelușuri derdelușurilor
vocativ singular
plural