DEPĂRTIȘOR adv. Diminutiv al lui departe; la o depărtare (relativ) nu prea mare. Mai depărtișor, de-a dreapta, urmează comișii. BĂLCESCU, O. I 123. Măi bădiță, bădișor, Tu te-ai face scriitor, Dar poșta-i depărtișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. ♦ (Precedat de adv. «hăt») Departe. Pîmprejurul lacului era tăiați copacii pînă hăt depărtișor. SBIERA, P. 67.