2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, s. n., adj. (Substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație2.[1] – Din fr. dépuratif.

  1. Dezasimilație nu are două intrări (sau sensuri). — gall

depurativ, ~ă sn, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr dépuratif] 1-2 (Substanță) care curăță organismul de toxine și favorizează eliminarea lor, precum și a produșilor de dezasimilație Si: depurator (1-2).

DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, s. n., adj. (Substanță) care curăță organismul de substanțele vătămătoare și favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație2. – Din fr. dépuratif.

DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, adj. (Învechit, adesea substantivat) (Substanță) care curăță organismul de substanțe vătămătoare.

DEPURATÍV, -Ă adj., s.n. Depurator. [< fr. dépuratif].

DEPURATÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator. (< fr. dépuratif)

DEPURATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care purifică organismul, favorizând eliminarea toxinelor și otrăvurilor. /<fr. dépuratif

depurativ a. și n. care purifică sângele.

*depuratív, -ă adj. (mlat. de-purativus). Med. Care depurează sângele. S.n. Un depurativ, un medicament depurativ. – V. purgativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depuratív1 adj. m., pl. depuratívi; f. depuratívă, pl. depuratíve

depuratív2 s. n., pl. depuratíve

depuratív s. n., pl. depuratíve

depuratív adj. m., pl. depuratívi; f. sg. depuratívă, pl. depuratíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPURATÍV s. (FARM.) depurator. (Purgativele sunt ~e.)

DEPURATIV s. (FARM.) depurator. (Purgativele sînt ~e.)

Intrare: depurativ (adj.)
depurativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depurativ
  • depurativul
  • depurativu‑
  • depurati
  • depurativa
plural
  • depurativi
  • depurativii
  • depurative
  • depurativele
genitiv-dativ singular
  • depurativ
  • depurativului
  • depurative
  • depurativei
plural
  • depurativi
  • depurativilor
  • depurative
  • depurativelor
vocativ singular
plural
Intrare: depurativ (s.n.)
depurativ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depurativ
  • depurativul
  • depurativu‑
plural
  • depurative
  • depurativele
genitiv-dativ singular
  • depurativ
  • depurativului
plural
  • depurative
  • depurativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depurativ

  • 1. (Substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație.
    surse: DEX '09 DN sinonime: depurator (s.n.)

etimologie: