2 intrări

5 definiții

depuráre s. f., g.-d. art. depurării

depurá vb., ind. prez. 3 sg. depureáză

DEPURÁ vb. tr. a face mai pur, a curăța, a purifica. (< fr. dépurer)

*depurațiúne f. (mlat. de-purátio, -ónis). Acțiunea de a depura. – Și -áție și -áre. V. purgațiune.

*depuréz v. tr. (mlat. de-purare, d. purare, a curăța, care vine d. purus, pur). Curăț sîngele, apa, metalele. V. purg.

Intrare: depura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depura depurare depurat depurând singular plural
depurea depurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depurez (să) depurez depuram depurai depurasem
a II-a (tu) depurezi (să) depurezi depurai depurași depuraseși
a III-a (el, ea) depurea (să) depureze depura depură depurase
plural I (noi) depurăm (să) depurăm depuram depurarăm depuraserăm, depurasem*
a II-a (voi) depurați (să) depurați depurați depurarăți depuraserăți, depuraseți*
a III-a (ei, ele) depurea (să) depureze depurau depura depuraseră
Intrare: depurare
depurare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depurare depurarea
plural depurări depurările
genitiv-dativ singular depurări depurării
plural depurări depurărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)