7 definiții pentru deprecatoriu

deprecatóriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr déprécatoire, lat deprecatorius] (D. formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații.

DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Livr.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. – Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius.

DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. – Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius.

deprecatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] (de-pre-) adj. m., f. deprecatórie (-ri-e); pl. m. și f. deprecatórii

deprecatóriu adj. m. (sil. -pre-) [-riu pron. riu], f. deprecatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deprecatórii

DEPRECATÓRIU, -IE adj. (Ret.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. [Pron. -riu. / cf. fr. déprécatoire, lat. deprecatorius].

DEPRECATÓRIU, -IE adj. (despre formule, părți dintr-un discurs) care are forma unei deprecații. (< fr. déprécatoire, lat. deprecatorius)

Intrare: deprecatoriu
deprecatoriu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deprecatoriu deprecatoriul deprecatorie deprecatoria
plural deprecatorii deprecatoriii deprecatorii deprecatoriile
genitiv-dativ singular deprecatoriu deprecatoriului deprecatorii deprecatoriei
plural deprecatorii deprecatoriilor deprecatorii deprecatoriilor
vocativ singular
plural