8 definiții pentru depravațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. (Rar) Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.

depravațiune sf [At: FILIMON, ap. CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr dépravation, lat depravatio, -onis] (Înv) 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.

DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].

DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)

*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depravațiúne (rar) (de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni

depravațiúne s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni

Intrare: depravațiune
depravațiune substantiv feminin
  • silabație: de-pra-va-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depravațiune
  • depravațiunea
plural
  • depravațiuni
  • depravațiunile
genitiv-dativ singular
  • depravațiuni
  • depravațiunii
plural
  • depravațiuni
  • depravațiunilor
vocativ singular
plural

depravațiune

etimologie: