2 intrări

14 definiții

depoluát1 sn [At: MDA ms / E: depolua] Depoluare.

depoluát2, ~ă a [At: DEX / P: ~lu-at / Pl: ~áți, ~e / E: depolua] (D. atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea.

DEPOLUÁT, -Ă, depoluați, -te, adj. (Despre atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] – V. depolua.

DEPOLUÁT, -Ă, depoluați, -te, adj. (Despre atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] – V. depolua.

depoluá vt [At: DEX / P: ~lu-a / Pzi: ~uéz / E: fr dépolluer] A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă.

DEPOLUÁ, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.

DEPOLUÁ, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.

depoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 depolueáză, 1 pl. depoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 depoluéze (-lu-e-); ger. depoluấnd (-lu-ând)

DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].

DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr. dépolluer)

A DEPOLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substanțe poluante; a curăța, înlăturând poluarea sau sursele care o provoacă. [Sil. -lu-a] /<fr. dépolluer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

depoluá vb. I 1978 (ecol.) A înlătura poluarea (apei, aerului) v. bioenergie (din fr. depolluer; PR 1970; DEX, DN3)

Intrare: depolua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depolua depoluare depoluat depoluând singular plural
depoluea depoluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depoluez (să) depoluez depoluam depoluai depoluasem
a II-a (tu) depoluezi (să) depoluezi depoluai depoluași depoluaseși
a III-a (el, ea) depoluea (să) depolueze depolua depoluă depoluase
plural I (noi) depoluăm (să) depoluăm depoluam depoluarăm depoluaserăm, depoluasem*
a II-a (voi) depoluați (să) depoluați depoluați depoluarăți depoluaserăți, depoluaseți*
a III-a (ei, ele) depoluea (să) depolueze depoluau depolua depoluaseră
Intrare: depoluat
depoluat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depoluat depoluatul depolua depoluata
plural depoluați depoluații depoluate depoluatele
genitiv-dativ singular depoluat depoluatului depoluate depoluatei
plural depoluați depoluaților depoluate depoluatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)