2 intrări

13 definiții

depolimerizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: cf fr dépolymérisation] Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. d é p o l y m é r i s a t i o n.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

depolimerizáre s. f., g.-d. art. depolimerizắrii; pl. depolimerizắri

depolimerizáre s. f. → polimerizare

DEPOLIMERIZÁRE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].

DEPOLIMERIZÁRE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)

depolimerizá vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr dépolymériser] (Chm) A supune depolimerizării.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

depolimerizá vb., ind. prez.1 sg. depolimerizéz, 3 sg. și pl. depolimerizeáză

DEPOLIMERIZÁ vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].

DEPOLIMERIZÁ vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)

Intrare: depolimeriza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depolimeriza depolimerizare depolimerizat depolimerizând singular plural
depolimerizea depolimerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depolimerizez (să) depolimerizez depolimerizam depolimerizai depolimerizasem
a II-a (tu) depolimerizezi (să) depolimerizezi depolimerizai depolimerizași depolimerizaseși
a III-a (el, ea) depolimerizea (să) depolimerizeze depolimeriza depolimeriză depolimerizase
plural I (noi) depolimerizăm (să) depolimerizăm depolimerizam depolimerizarăm depolimerizaserăm, depolimerizasem*
a II-a (voi) depolimerizați (să) depolimerizați depolimerizați depolimerizarăți depolimerizaserăți, depolimerizaseți*
a III-a (ei, ele) depolimerizea (să) depolimerizeze depolimerizau depolimeriza depolimerizaseră
Intrare: depolimerizare
depolimerizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depolimerizare depolimerizarea
plural depolimerizări depolimerizările
genitiv-dativ singular depolimerizări depolimerizării
plural depolimerizări depolimerizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)