depolimerizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: cf fr dépolymérisation] Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

depolimerizáre s. f., g.-d. art. depolimerizắrii; pl. depolimerizắri

depolimerizáre s. f. → polimerizare

DEPOLIMERIZÁRE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].

DEPOLIMERIZÁRE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)

depolimeriza vt [At: DN³ / Pzi: ~zéz / E: fr dépolymériser] (Chm) A supune depolimerizării.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

depolimerizá vb., ind. prez.1 sg. depolimerizéz, 3 sg. și pl. depolimerizeáză

DEPOLIMERIZÁ vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].

DEPOLIMERIZÁ vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)