2 intrări

13 definiții

depolimerizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: cf fr dépolymérisation] Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

depolimerizáre s. f., g.-d. art. depolimerizắrii; pl. depolimerizắri

depolimerizáre s. f. → polimerizare

DEPOLIMERIZÁRE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].

DEPOLIMERIZÁRE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)

depolimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr dépolymériser] (Chm) A supune depolimerizării.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

depolimerizá vb., ind. prez.1 sg. depolimerizéz, 3 sg. și pl. depolimerizeáză

DEPOLIMERIZÁ vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].

DEPOLIMERIZÁ vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)

Intrare: depolimeriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depolimeriza
  • depolimerizare
  • depolimerizat
  • depolimerizând
singular plural
  • depolimerizea
  • depolimerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depolimerizez
(să)
  • depolimerizez
  • depolimerizam
  • depolimerizai
  • depolimerizasem
a II-a (tu)
  • depolimerizezi
(să)
  • depolimerizezi
  • depolimerizai
  • depolimerizași
  • depolimerizaseși
a III-a (el, ea)
  • depolimerizea
(să)
  • depolimerizeze
  • depolimeriza
  • depolimeriză
  • depolimerizase
plural I (noi)
  • depolimerizăm
(să)
  • depolimerizăm
  • depolimerizam
  • depolimerizarăm
  • depolimerizaserăm
  • depolimerizasem
a II-a (voi)
  • depolimerizați
(să)
  • depolimerizați
  • depolimerizați
  • depolimerizarăți
  • depolimerizaserăți
  • depolimerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • depolimerizea
(să)
  • depolimerizeze
  • depolimerizau
  • depolimeriza
  • depolimerizaseră
Intrare: depolimerizare
depolimerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depolimerizare
  • depolimerizarea
plural
  • depolimerizări
  • depolimerizările
genitiv-dativ singular
  • depolimerizări
  • depolimerizării
plural
  • depolimerizări
  • depolimerizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)