opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

DEPOLIMERIZARE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

depolimerizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: cf fr dépolymérisation] Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.

DEPOLIMERIZARE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.

DEPOLIMERIZARE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].

DEPOLIMERIZARE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)

DEPOLIMERIZA, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

DEPOLIMERIZA, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.

depolimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr dépolymériser] (Chm) A supune depolimerizării.

DEPOLIMERIZA vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].

DEPOLIMERIZA vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)

Ortografice DOOM

depolimerizare s. f., g.-d. art. depolimerizării; pl. depolimerizări

depolimerizare s. f., g.-d. art. depolimerizării; pl. depolimerizări

depolimerizare s. f. → polimerizare

depolimeriza vb., ind. prez.1 sg. depolimerizez, 3 sg. și pl. depolimerizează

Intrare: depolimerizare
depolimerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depolimerizare
  • depolimerizarea
plural
  • depolimerizări
  • depolimerizările
genitiv-dativ singular
  • depolimerizări
  • depolimerizării
plural
  • depolimerizări
  • depolimerizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depolimeriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depolimeriza
  • depolimerizare
  • depolimerizat
  • depolimerizatu‑
  • depolimerizând
  • depolimerizându‑
 singular plural
  • depolimerizează
  • depolimerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depolimerizez
 (să)
  • depolimerizez
  • depolimerizam
  • depolimerizai
  • depolimerizasem
a II-a (tu)
  • depolimerizezi
 (să)
  • depolimerizezi
  • depolimerizai
  • depolimerizași
  • depolimerizaseși
a III-a (el, ea)
  • depolimerizează
 (să)
  • depolimerizeze
  • depolimeriza
  • depolimeriză
  • depolimerizase
plural I (noi)
  • depolimerizăm
 (să)
  • depolimerizăm
  • depolimerizam
  • depolimerizarăm
  • depolimerizaserăm
  • depolimerizasem
a II-a (voi)
  • depolimerizați
 (să)
  • depolimerizați
  • depolimerizați
  • depolimerizarăți
  • depolimerizaserăți
  • depolimerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • depolimerizează
 (să)
  • depolimerizeze
  • depolimerizau
  • depolimerizară
  • depolimerizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depolimerizare, depolimerizărisubstantiv feminin

  • 1. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. DEX '09 DN
etimologie:

depolimeriza, depolimerizezverb

  • 1. chimie A supune depolimerizării. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.