2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depluma vt [At: DN3 / Pl: ~méz / E: fr déplumer] (Frm) A lipsi de pene.

DEPLUMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A smulge penele; a jumuli. [< fr. déplumer].

DEPLUMÁ vb. tr. a smulge penele; a jumuli. (< fr. déplumer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deplumá vb., ind. prez.1 sg. depluméz, 3 sg. și pl. deplumeáză

Intrare: depluma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depluma
  • deplumare
  • deplumat
  • deplumatu‑
  • deplumând
  • deplumându‑
singular plural
  • deplumea
  • deplumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deplumez
(să)
  • deplumez
  • deplumam
  • deplumai
  • deplumasem
a II-a (tu)
  • deplumezi
(să)
  • deplumezi
  • deplumai
  • deplumași
  • deplumaseși
a III-a (el, ea)
  • deplumea
(să)
  • deplumeze
  • depluma
  • deplumă
  • deplumase
plural I (noi)
  • deplumăm
(să)
  • deplumăm
  • deplumam
  • deplumarăm
  • deplumaserăm
  • deplumasem
a II-a (voi)
  • deplumați
(să)
  • deplumați
  • deplumați
  • deplumarăți
  • deplumaserăți
  • deplumaseți
a III-a (ei, ele)
  • deplumea
(să)
  • deplumeze
  • deplumau
  • depluma
  • deplumaseră
Intrare: deplumat
deplumat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplumat
  • deplumatul
  • deplumatu‑
  • depluma
  • deplumata
plural
  • deplumați
  • deplumații
  • deplumate
  • deplumatele
genitiv-dativ singular
  • deplumat
  • deplumatului
  • deplumate
  • deplumatei
plural
  • deplumați
  • deplumaților
  • deplumate
  • deplumatelor
vocativ singular
plural
deplumare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplumare
  • deplumarea
plural
  • deplumări
  • deplumările
genitiv-dativ singular
  • deplumări
  • deplumării
plural
  • deplumări
  • deplumărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)