13 definiții pentru deplora

deplorá vt [At: LM / Pzi: deplór / E: fr déplorer] (Rar) A deplânge (1-2).

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. A deplânge. – Din fr. déplorer.

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deplînge.

deplorá (a ~) (de-plo-) vb., ind. prez. 3 deplóră

deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră

DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].

DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer

*deplór, a -á v. tr. (lat. de-plóro, -ploráre. V. ex- și im-plor). Deplîng, compătimesc. Regret, nu aprob.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deplorá vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

Intrare: deplora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplora deplorare deplorat deplorând singular plural
deplo deplorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplor (să) deplor deploram deplorai deplorasem
a II-a (tu) deplori (să) deplori deplorai deplorași deploraseși
a III-a (el, ea) deplo (să) deplore deplora deploră deplorase
plural I (noi) deplorăm (să) deplorăm deploram deplorarăm deploraserăm, deplorasem*
a II-a (voi) deplorați (să) deplorați deplorați deplorarăți deploraserăți, deploraseți*
a III-a (ei, ele) deplo (să) deplore deplorau deplora deploraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)