4 definiții pentru depletiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depletiv, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr déplectif] 1-4 (Substanță) care produce depleție (1-2).

DEPLETÍV, -Ă adj. (Med.) Care produce deplețiune. [< fr. déplétif].

DEPLETÍV, -Ă adj. care produce deplețiune. (< fr. déplétif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depletív adj. m., pl. depletívi; f. sg. depletívă, pl. depletíve

Intrare: depletiv
depletiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depletiv
  • depletivul
  • depletivu‑
  • depleti
  • depletiva
plural
  • depletivi
  • depletivii
  • depletive
  • depletivele
genitiv-dativ singular
  • depletiv
  • depletivului
  • depletive
  • depletivei
plural
  • depletivi
  • depletivilor
  • depletive
  • depletivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)