11 definiții pentru dependință

dependínță sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 264 / Pl: ~țe / E: fr dépendances] 1 Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.). 2 (Lpl) Ansamblul acestor încăperi.

DEPENDÍNȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. – Din fr. dépendances.

DEPENDÍNȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. – Din fr. dépendances.

DEPENDÍNȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie, cameră de serviciu etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. O încăpere întunecată, o dependință a hotelului Trinacria, pardosită rudimentar cu piatră. CAMIL PETRESCU, B. 234. De fapt conacul, într-adevăr, era cam neglijat, mai ales in privința dependințelor. REBREANU, R. II 48. În partea dreaptă a casei se aflau dependințele, bucătăria, grajdurile. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Dependințele drumului = totalitatea lucrărilor sau a instalațiilor cu care este înzestrat un drum pentru marcarea traseului, reglementarea circulației etc.

dependínță (încăpere) s. f., g.-d. art. dependínței; pl. dependínțe

dependínță (încăpere accesorie) s. f., g.-d. art. dependínței; pl. dependínțe

DEPENDÍNȚĂ s. 1. (la pl.) atenanse (pl.). (Casă urbană cu ~.) 2. (mai ales la pl.) acaret, (înv. și reg.) namestie, olat, sălaș, (reg.) mâietoare, oleab, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~ele unei gospodării rurale.)

DEPENDÍNȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr. dépendance].

DEPENDÍNȚĂ s. f. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. (după fr. dépendance)

DEPENDÍNȚĂ ~e f. mai ales la pl. 1) Ansamblu de încăperi accesorii (baie, bucătărie etc.) ale unei locuințe. 2) Ansamblu de construcții care constituie accesoriile unei clădiri. /<fr. dépendance


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPENDÍNȚĂ s. 1. (la pl.) atenanse (pl.) (Casă urbană cu ~.) 2. (mai ales la pl.) acaret, (înv. și reg.) naméstie, olát, săláș, (reg.) mîietoáre, oleáb, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~ele unei gospodării rurale.)

Intrare: dependință
dependință substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dependință dependința
plural dependințe dependințele
genitiv-dativ singular dependințe dependinței
plural dependințe dependințelor
vocativ singular
plural