O definiție pentru departamenta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

departamentá vb., ind. prez. 1 sg. departamentéz, 3 sg. și pl. departamenteáză

Intrare: departamenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • departamenta
  • departamentare
  • departamentat
  • departamentatu‑
  • departamentând
  • departamentându‑
singular plural
  • departamentea
  • departamentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • departamentez
(să)
  • departamentez
  • departamentam
  • departamentai
  • departamentasem
a II-a (tu)
  • departamentezi
(să)
  • departamentezi
  • departamentai
  • departamentași
  • departamentaseși
a III-a (el, ea)
  • departamentea
(să)
  • departamenteze
  • departamenta
  • departamentă
  • departamentase
plural I (noi)
  • departamentăm
(să)
  • departamentăm
  • departamentam
  • departamentarăm
  • departamentaserăm
  • departamentasem
a II-a (voi)
  • departamentați
(să)
  • departamentați
  • departamentați
  • departamentarăți
  • departamentaserăți
  • departamentaseți
a III-a (ei, ele)
  • departamentea
(să)
  • departamenteze
  • departamentau
  • departamenta
  • departamentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)