2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

departajat1 sn [At: MDA ms / E: departaja] 1-3 Departajare (1-3).

departajat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: departaja] 1 (D. balotaje) Încheiat2. 2 Arbitrat2. 3 (Spc; d. bunurile a doi foști soți) Împărțit2.

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. ♦ Refl. (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj. – Din fr. départager.

departaja vt [At: DN2 / Pzi: ~jéz / E: fr départager] 1 A pune capăt unui balotaj. 2 A arbitra între două opinii. 3 (Spc) A împărți bunurile materiale a doi soți care divorțează.

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. – Din fr. départager.

DEPARTAJÁ vb. I. tr. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm. / < fr. départager].

DEPARTAJÁ vb. I. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. II. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament. (< fr. départager)

A DEPARTAJÁ ~éz tranz. 1) A selecta și a separa (făcând distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra între două opinii, două situații (punând capăt unui balotaj). /<fr. départager


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

departajá (a ~) vb., ind. prez. 3 departajéază, 1 pl. departajắm; conj. prez. 3 departajéze; ger. departajấnd

Intrare: departajat
departajat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • departajat
  • departajatul
  • departajatu‑
  • departaja
  • departajata
plural
  • departajați
  • departajații
  • departajate
  • departajatele
genitiv-dativ singular
  • departajat
  • departajatului
  • departajate
  • departajatei
plural
  • departajați
  • departajaților
  • departajate
  • departajatelor
vocativ singular
plural
Intrare: departaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • departaja
  • departajare
  • departajat
  • departajatu‑
  • departajând
  • departajându‑
singular plural
  • departajea
  • departajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • departajez
(să)
  • departajez
  • departajam
  • departajai
  • departajasem
a II-a (tu)
  • departajezi
(să)
  • departajezi
  • departajai
  • departajași
  • departajaseși
a III-a (el, ea)
  • departajea
(să)
  • departajeze
  • departaja
  • departajă
  • departajase
plural I (noi)
  • departajăm
(să)
  • departajăm
  • departajam
  • departajarăm
  • departajaserăm
  • departajasem
a II-a (voi)
  • departajați
(să)
  • departajați
  • departajați
  • departajarăți
  • departajaserăți
  • departajaseți
a III-a (ei, ele)
  • departajea
(să)
  • departajeze
  • departajau
  • departaja
  • departajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

departaja

  • 1. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. reflexiv (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj.
      surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: distanța

etimologie: