2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a (se) departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

departajare sf [At: DEX / Pl: ~jări / E: departaja] 1 Determinare a încheierii unui balotaj Si: departajat1 (1). 2 Arbitrare între două opinii Si: departajat1 (2). 3 (Spc) Împărțire a bunurilor materiale a doi soți care divorțează Si: departajat1 (3).

DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja].

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. ♦ Refl. (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj. – Din fr. départager.

departaja vt [At: DN2 / Pzi: ~jéz / E: fr départager] 1 A pune capăt unui balotaj. 2 A arbitra între două opinii. 3 (Spc) A împărți bunurile materiale a doi soți care divorțează.

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. – Din fr. départager.

DEPARTAJÁ vb. I. tr. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm. / < fr. départager].

DEPARTAJÁ vb. I. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. II. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament. (< fr. départager)

A DEPARTAJÁ ~éz tranz. 1) A selecta și a separa (făcând distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra între două opinii, două situații (punând capăt unui balotaj). /<fr. départager


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

departajáre s. f., g.-d. art. departajắrii; pl. departajắri

departajáre s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări

departajá (a ~) vb., ind. prez. 3 departajéază, 1 pl. departajắm; conj. prez. 3 departajéze; ger. departajấnd

Intrare: departajare
departajare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • departajare
  • departajarea
plural
  • departajări
  • departajările
genitiv-dativ singular
  • departajări
  • departajării
plural
  • departajări
  • departajărilor
vocativ singular
plural
Intrare: departaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • departaja
  • departajare
  • departajat
  • departajatu‑
  • departajând
  • departajându‑
singular plural
  • departajea
  • departajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • departajez
(să)
  • departajez
  • departajam
  • departajai
  • departajasem
a II-a (tu)
  • departajezi
(să)
  • departajezi
  • departajai
  • departajași
  • departajaseși
a III-a (el, ea)
  • departajea
(să)
  • departajeze
  • departaja
  • departajă
  • departajase
plural I (noi)
  • departajăm
(să)
  • departajăm
  • departajam
  • departajarăm
  • departajaserăm
  • departajasem
a II-a (voi)
  • departajați
(să)
  • departajați
  • departajați
  • departajarăți
  • departajaserăți
  • departajaseți
a III-a (ei, ele)
  • departajea
(să)
  • departajeze
  • departajau
  • departaja
  • departajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

departajare

  • 1. Acțiunea de a (se) departaja și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi departaja
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

departaja

  • 1. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. reflexiv (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj.
      surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: distanța

etimologie: