2 intrări

14 definiții

departajáre sf [At: DEX / Pl: ~jắri / E: departaja] 1 Determinare a încheierii unui balotaj Si: departajat1 (1). 2 Arbitrare între două opinii Si: departajat1 (2). 3 (Spc) Împărțire a bunurilor materiale a doi soți care divorțează Si: departajat1 (3).

DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a (se) departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. – V. departaja.

departajáre s. f., g.-d. art. departajắrii; pl. departajắri

departajáre s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări

DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja].

departajá vt [At: DN2 / Pzi: ~jéz / E: fr départager] 1 A pune capăt unui balotaj. 2 A arbitra între două opinii. 3 (Spc) A împărți bunurile materiale a doi soți care divorțează.

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. ♦ Refl. (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj. – Din fr. départager.

DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. – Din fr. départager.

departajá (a ~) vb., ind. prez. 3 departajéază, 1 pl. departajắm; conj. prez. 3 departajéze; ger. departajấnd

DEPARTAJÁ vb. I. tr. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm. / < fr. départager].

DEPARTAJÁ vb. I. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. II. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament. (< fr. départager)

A DEPARTAJÁ ~éz tranz. 1) A selecta și a separa (făcând distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra între două opinii, două situații (punând capăt unui balotaj). /<fr. départager

Intrare: departaja
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) departaja departajare departajat departajând singular plural
departajea departajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) departajez (să) departajez departajam departajai departajasem
a II-a (tu) departajezi (să) departajezi departajai departajași departajaseși
a III-a (el, ea) departajea (să) departajeze departaja departajă departajase
plural I (noi) departajăm (să) departajăm departajam departajarăm departajaserăm, departajasem*
a II-a (voi) departajați (să) departajați departajați departajarăți departajaserăți, departajaseți*
a III-a (ei, ele) departajea (să) departajeze departajau departaja departajaseră
Intrare: departajare
departajare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular departajare departajarea
plural departajări departajările
genitiv-dativ singular departajări departajării
plural departajări departajărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)