depanare sf [At: LTR² / Pl: ~nări / E: depana] Repunere în funcțiune în urma unei pene² Si: depanat¹.

depănare sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~nări / E: depăna] 1 Înfășurare a firelor textile dintr-un scul, pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul și grupare a firelor în scul Si: depănat¹ (1). 2 (Fig) Mișcare de rotație continuă Si: depănat¹ (2). 3-4 Mers mult pe jos (fără rost) Si: depănat¹ (3-4). 5-6 Mers rapid Si: depănat¹ (5-6). 7 (Fig) Parcurgere a unui drum Si: depănat¹ (7). 8 (Fig) Acoperire a câmpului cu brazde de plug Si: depănat¹ (8). 9 (Fig) Înșiruire a amintirilor, a gândurilor etc. Si: depănat¹ (9). 10 (Fig) Continuare a vieții Si: depănat¹ (10). 11-12 (Nob) Îndelungă vorbire (fără rost) Si: depănat¹ (11-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

DEPANARE, depanări, s. f. (Tehn.) Înlăturarea unei pene la un vehicul, la o mașină, la un aparat sau instrument. Echipe de depanare. corectat(ă)

DEPĂNARE s. f. Acțiunea de a depăna.

DEPANARE s.f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. [< depana].

depanare (reparare) s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări

depănare (depănat) s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări

depanare (reparare) s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări

depănare (acțiunea de a depăna) s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări

depanare s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări

depănare s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări

DEPANARE s. (TEHN.) depanație, reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.)

DEPĂNARE s. (TEXT.) înfășurare. (~ a firului pe mosor.)

DEPANARE s. (TEHN.) depanație, reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.)

DEPĂNARE s. înfășurare. (~ a firului pe mosor.)