4 definiții pentru depănătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.

DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.

depănătúră sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: depăna + -tură] (Îdt) 1 Depănare. 2 Ceea ce este depănat.

depănătúră f., pl. ĭ. Felu de a depăna. Ață depănată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depănătúră s. f., pl. depănătúri

Intrare: depănătură
depănătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătu
  • depănătura
plural
  • depănături
  • depănăturile
genitiv-dativ singular
  • depănături
  • depănăturii
plural
  • depănături
  • depănăturilor
vocativ singular
plural

depănătură

  • 1. Ceea ce este depănat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Depăna + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09