5 definiții pentru depănătură

depănătúră sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: depăna + -tură] (Îdt) 1 Depănare. 2 Ceea ce este depănat.

DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.

DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.

depănătúră s. f., pl. depănătúri

depănătúră f., pl. ĭ. Felu de a depăna. Ață depănată.

Intrare: depănătură
depănătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănătu depănătura
plural depănături depănăturile
genitiv-dativ singular depănături depănăturii
plural depănături depănăturilor
vocativ singular
plural