12 definiții pentru denudație denudațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.

DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.

denudație sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr dénudation, lat denudatio] 1 Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase Si: denudare (3). 2 Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit Si: denudare (4).

DENUDÁȚIE, denudații, s. f. Acțiunea de dezagregare și transport a rocilor care alcătuiesc scoarța terestră, sub influența agenților externi.

DENUDÁȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation].

DENUDÁȚIE s. f. 1. denudare. 2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio)

DENUDÁȚIE ~i f. geol. Proces de dezagregare și de transformare a rocilor, cauzat de agenți naturali externi. [Art. denudația; G.-D. denudației; Sil. -ți-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, ~onis

DENUDAȚIÚNE s.f. v. denudație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denudáție (-ți-e) s. f., art. denudáția (-ți-a), g.-d. art. denudáției; pl. denudáții, art. denudáțiile (-ți-i-)

denudáție s. f. (sil. -ți-e), art. denudáția (sil. -ți-a), g.-d. art. denudáției; pl. denudáții, art. denudáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENUDAȚIE s. (GEOGR.) denudare. (~ dealului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

denudație, (engl.= denudation) totalitatea proceselor de nivelare a reliefului sub acțiunea forțelor exogene, prin care materialul dezagregat și alterat este erodat din zonele înalte (culmi și versanți) și transportat în zone depresionare (văi, baz. ma-rine etc.). Alteori, prin d. se înțelege procesul de îndepărtare a scoarței de alterare, de descopertare a rocilor „in situ”.

Intrare: denudație
denudație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denudație
  • denudația
plural
  • denudații
  • denudațiile
genitiv-dativ singular
  • denudații
  • denudației
plural
  • denudații
  • denudațiilor
vocativ singular
plural
denudațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denudațiune
  • denudațiunea
plural
  • denudațiuni
  • denudațiunile
genitiv-dativ singular
  • denudațiuni
  • denudațiunii
plural
  • denudațiuni
  • denudațiunilor
vocativ singular
plural

denudație denudațiune

  • 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: denudare
  • 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: