DENTICULAT, -Ă adj. Cu denticule; dințat. [Cf. fr. denticulé].

DENTICULAT, -Ă adj. cu denticule. (< fr. denticulé)

denticulat adj. m., pl. denticulați; f. sg. denticulată, pl. denticulate

Fuchsia denticulata Ruiz et Pav. (syn. F. serratifolia Ruiz. et Pav.). Specie care înflorește vara. Flori (caliciul tubular, roșu-carmin, cea 6,5 cm lungime, spre vîrf divizat în sețsale galbene-verzui, mai lungi decît petalele roșii) scurt-pedunculat. Frunze pețiolate, cîte 3 în verticil, lanceolate, serate, cu nervura principală roșie. Ramuri erecte, roșii.

Primula denticulata Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-pal, mov-pal, mov-închis, roz-mov sau albe, cu pete galbene, așezate 20-60 într-o umbelă globuloasă, terminal pe peduncul. Plantă perenă, 20-40 cm înălțime. Frunze radicale mult dezvoltate, cca 30 cm lungime, ovate, spatulate, fără pețiol și neregulat-fin-dințate pe margini.

Selaginella denticulata (L.) Link. Specie de talie mică, repentă, formează covoare. Frunzele laterale ovate, vîrf ascuțit, dentate, cele centrale lat-ovate, cu vîrf scurt, ascuțit și dentate. Rezistă iarna.