2 intrări

6 definiții

denticulát adj. m., pl. denticuláți; f. sg. denticulátă, pl. denticuláte

DENTICULÁT, -Ă adj. Cu denticule; dințat. [Cf. fr. denticulé].

DENTICULÁT, -Ă adj. cu denticule. (< fr. denticulé)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

F. denticulata Ruiz et Pav. (syn. F. serratifolia Ruiz. et Pav.). Specie care înflorește vara. Flori (caliciul tubular, roșu-carmin, cea 6,5 cm lungime, spre vîrf divizat în sețsale galbene-verzui, mai lungi decît petalele roșii) scurt-pedunculat. Frunze pețiolate, cîte 3 în verticil, lanceolate, serate, cu nervura principală roșie. Ramuri erecte, roșii.

P. denticulata Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-pal, mov-pal, mov-închis, roz-mov sau albe, cu pete galbene, așezate 20-60 într-o umbelă globuloasă, terminal pe peduncul. Plantă perenă, 20-40 cm înălțime. Frunze radicale mult dezvoltate, cca 30 cm lungime, ovate, spatulate, fără pețiol și neregulat-fin-dințate pe margini.

S. denticulata (L.) Link. Specie de talie mică, repentă, formează covoare. Frunzele laterale ovate, vîrf ascuțit, dentate, cele centrale lat-ovate, cu vîrf scurt, ascuțit și dentate. Rezistă iarna.

Intrare: denticulat
denticulat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denticulat denticulatul denticula denticulata
plural denticulați denticulații denticulate denticulatele
genitiv-dativ singular denticulat denticulatului denticulate denticulatei
plural denticulați denticulaților denticulate denticulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denticulata
denticulata
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.