DENISIPAT, -Ă, denisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. [Var.: deznisipat, -ă adj.] – V. denisipa.

DENISIPA, denisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. [Var.: deznisipa vb. I] – Pref. de- + nisip.

DEZNISIPA vb. I v. denisipa.

DEZNISIPAT, -Ă adj. v. denisipat.

denisipa vt [At: DN³ / V: dezn~ / Pzi: ~pez / E: dez- + nisip] 1 A curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2 (În metalurgie) A îndepărta nisipul de pe piesele turnate.

deznisipa vt [At: DEX / Pzi: ~pez / E: dez- + nisip] (C.i. obiecte aflate în apă) A curăța de nisipul depus Si: a decolmata.

DEZNISIPA, deznisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. – Dez- + nisip.

DEZNISIPAT, -Ă, deznisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. – V. deznisipa.

DENISIPA vb. I. v. deznisipa.

DEZNISIPA vb. I. tr. A curăți apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler].

DENISIPA vb. tr. 1. a curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2. (metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. (după fr. dessabler)

denisipa vb., ind. prez. 3 sg. denisipează

deznisipa vb., ind. prez.1 sg. deznisipez, 3 sg. și pl. deznisipează