2 intrări

13 definiții

DENISIPÁT, -Ă, denisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. [Var.: deznisipát, -ă adj.] – V. denisipa.

denisipá vt [At: DN3 / V: dezn~ / Pzi: ~péz / E: dez- + nisip] 1 A curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2 (În metalurgie) A îndepărta nisipul de pe piesele turnate.

deznisipá vt [At: DEX / Pzi: ~péz / E: dez- + nisip] (C. i. obiecte aflate în apă) A curăța de nisipul depus Si: a decolmata.

DENISIPÁ, denisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. [Var.: deznisipá vb. I] – Pref. de- + nisip.

DEZNISIPÁ vb. I v. denisipa.

DEZNISIPÁT, -Ă adj. v. denisipat.

DEZNISIPÁ, deznisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. – Dez- + nisip.

DEZNISIPÁT, -Ă, deznisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. – V. deznisipa.

denisipá vb., ind. prez. 3 sg. denisipeáză

deznisipá vb., ind. prez.1 sg. deznisipéz, 3 sg. și pl. deznisipeáză

DENISIPÁ vb. I. v. deznisipa.

DEZNISIPÁ vb. I. tr. A curăți apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler].

DENISIPÁ vb. tr. 1. a curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2. (metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. (după fr. dessabler)

Intrare: denisipat
denisipat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denisipat denisipatul denisipa denisipata
plural denisipați denisipații denisipate denisipatele
genitiv-dativ singular denisipat denisipatului denisipate denisipatei
plural denisipați denisipaților denisipate denisipatelor
vocativ singular
plural
deznisipat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deznisipat deznisipatul deznisipa deznisipata
plural deznisipați deznisipații deznisipate deznisipatele
genitiv-dativ singular deznisipat deznisipatului deznisipate deznisipatei
plural deznisipați deznisipaților deznisipate deznisipatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denisipa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denisipa denisipare denisipat denisipând singular plural
denisipea denisipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denisipez (să) denisipez denisipam denisipai denisipasem
a II-a (tu) denisipezi (să) denisipezi denisipai denisipași denisipaseși
a III-a (el, ea) denisipea (să) denisipeze denisipa denisipă denisipase
plural I (noi) denisipăm (să) denisipăm denisipam denisiparăm denisipaserăm, denisipasem*
a II-a (voi) denisipați (să) denisipați denisipați denisiparăți denisipaserăți, denisipaseți*
a III-a (ei, ele) denisipea (să) denisipeze denisipau denisipa denisipaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deznisipa deznisipare deznisipat deznisipând singular plural
deznisipea deznisipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deznisipez (să) deznisipez deznisipam deznisipai deznisipasem
a II-a (tu) deznisipezi (să) deznisipezi deznisipai deznisipași deznisipaseși
a III-a (el, ea) deznisipea (să) deznisipeze deznisipa deznisipă deznisipase
plural I (noi) deznisipăm (să) deznisipăm deznisipam deznisiparăm deznisipaserăm, deznisipasem*
a II-a (voi) deznisipați (să) deznisipați deznisipați deznisiparăți deznisipaserăți, deznisipaseți*
a III-a (ei, ele) deznisipea (să) deznisipeze deznisipau deznisipa deznisipaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)