2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENISIPÁT, -Ă, denisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. [Var.: deznisipát, -ă adj.] – V. denisipa.

DENISIPÁ, denisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. [Var.: deznisipá vb. I] – Pref. de- + nisip.

DEZNISIPÁ vb. I v. denisipa.

DEZNISIPÁT, -Ă adj. v. denisipat.

denisipa vt [At: DN3 / V: dezn~ / Pzi: ~pez / E: dez- + nisip] 1 A curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2 (În metalurgie) A îndepărta nisipul de pe piesele turnate.

deznisipa vt [At: DEX / Pzi: ~péz / E: dez- + nisip] (C.i. obiecte aflate în apă) A curăța de nisipul depus Si: a decolmata.

DEZNISIPÁ, deznisipez, vb. I. Tranz. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. – Dez- + nisip.

DEZNISIPÁT, -Ă, deznisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. – V. deznisipa.

DENISIPÁ vb. I. v. deznisipa.

DEZNISIPÁ vb. I. tr. A curăți apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler].

DENISIPÁ vb. tr. 1. a curăța apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. 2. (metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. (după fr. dessabler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denisipá vb., ind. prez. 3 sg. denisipeáză

deznisipá vb., ind. prez.1 sg. deznisipéz, 3 sg. și pl. deznisipeáză

Intrare: denisipat
denisipat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denisipat
  • denisipatul
  • denisipatu‑
  • denisipa
  • denisipata
plural
  • denisipați
  • denisipații
  • denisipate
  • denisipatele
genitiv-dativ singular
  • denisipat
  • denisipatului
  • denisipate
  • denisipatei
plural
  • denisipați
  • denisipaților
  • denisipate
  • denisipatelor
vocativ singular
plural
deznisipat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deznisipat
  • deznisipatul
  • deznisipatu‑
  • deznisipa
  • deznisipata
plural
  • deznisipați
  • deznisipații
  • deznisipate
  • deznisipatele
genitiv-dativ singular
  • deznisipat
  • deznisipatului
  • deznisipate
  • deznisipatei
plural
  • deznisipați
  • deznisipaților
  • deznisipate
  • deznisipatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denisipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denisipa
  • denisipare
  • denisipat
  • denisipatu‑
  • denisipând
  • denisipându‑
singular plural
  • denisipea
  • denisipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denisipez
(să)
  • denisipez
  • denisipam
  • denisipai
  • denisipasem
a II-a (tu)
  • denisipezi
(să)
  • denisipezi
  • denisipai
  • denisipași
  • denisipaseși
a III-a (el, ea)
  • denisipea
(să)
  • denisipeze
  • denisipa
  • denisipă
  • denisipase
plural I (noi)
  • denisipăm
(să)
  • denisipăm
  • denisipam
  • denisiparăm
  • denisipaserăm
  • denisipasem
a II-a (voi)
  • denisipați
(să)
  • denisipați
  • denisipați
  • denisiparăți
  • denisipaserăți
  • denisipaseți
a III-a (ei, ele)
  • denisipea
(să)
  • denisipeze
  • denisipau
  • denisipa
  • denisipaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deznisipa
  • deznisipare
  • deznisipat
  • deznisipatu‑
  • deznisipând
  • deznisipându‑
singular plural
  • deznisipea
  • deznisipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deznisipez
(să)
  • deznisipez
  • deznisipam
  • deznisipai
  • deznisipasem
a II-a (tu)
  • deznisipezi
(să)
  • deznisipezi
  • deznisipai
  • deznisipași
  • deznisipaseși
a III-a (el, ea)
  • deznisipea
(să)
  • deznisipeze
  • deznisipa
  • deznisipă
  • deznisipase
plural I (noi)
  • deznisipăm
(să)
  • deznisipăm
  • deznisipam
  • deznisiparăm
  • deznisipaserăm
  • deznisipasem
a II-a (voi)
  • deznisipați
(să)
  • deznisipați
  • deznisipați
  • deznisiparăți
  • deznisipaserăți
  • deznisipaseți
a III-a (ei, ele)
  • deznisipea
(să)
  • deznisipeze
  • deznisipau
  • deznisipa
  • deznisipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denisipat deznisipat

  • 1. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi denisipa
    surse: DEX '09

denisipa deznisipa

  • 1. A curăța obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decolmata
    • 1.1. metalurgie A îndepărta nisipul de pe piesele turnate.
      surse: DN

etimologie:

  • Prefix de- + nisip.
    surse: DEX '09 DN