7 definiții pentru denichela

denichela vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr dénickeler] (C.i. plăci stereotipe, obiecte din metal) A înlătura stratul de nichel care s-a depus sau cu care a fost acoperit.

DENICHELÁ, denichelez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de nichel, depus pe plăcile de stereotipie. – Pref. de- + nichela.

DENICHELÁ, denichelez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. – De4 + nichela.

denichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 denicheleáză

denichelá vb., ind. prez. 1 sg. denicheléz, 3 sg. și pl. denicheleáză

DENICHELÁ vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. [Cf. fr. dénickeler].

DENICHELÁ vb. tr. a înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. (< fr. dénickeler)

Intrare: denichela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denichela
  • denichelare
  • denichelat
  • denichelatu‑
  • denichelând
  • denichelându‑
singular plural
  • denichelea
  • denichelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denichelez
(să)
  • denichelez
  • denichelam
  • denichelai
  • denichelasem
a II-a (tu)
  • denichelezi
(să)
  • denichelezi
  • denichelai
  • denichelași
  • denichelaseși
a III-a (el, ea)
  • denichelea
(să)
  • denicheleze
  • denichela
  • denichelă
  • denichelase
plural I (noi)
  • denichelăm
(să)
  • denichelăm
  • denichelam
  • denichelarăm
  • denichelaserăm
  • denichelasem
a II-a (voi)
  • denichelați
(să)
  • denichelați
  • denichelați
  • denichelarăți
  • denichelaserăți
  • denichelaseți
a III-a (ei, ele)
  • denichelea
(să)
  • denicheleze
  • denichelau
  • denichela
  • denichelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)