2 intrări

3 definiții

denervá vb., ind. prez.3 sg. denerveáză

DENERVÁ vb. I. tr. A înlătura părțile nervoase de pe o piesă anatomică sau de pe o bucată de carne la măcelărie. [< fr. dénerver].

DENERVÁ vb. tr. a înlătura părțile nervoase de pe o piesă anatomică, de pe o bucată de carne de măcelărie. (< fr. dénerver)

Intrare: denervat
denervat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denervat denervatul denerva denervata
plural denervați denervații denervate denervatele
genitiv-dativ singular denervat denervatului denervate denervatei
plural denervați denervaților denervate denervatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denerva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denerva denervare denervat denervând singular plural
denervea denervați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denervez (să) denervez denervam denervai denervasem
a II-a (tu) denervezi (să) denervezi denervai denervași denervaseși
a III-a (el, ea) denervea (să) denerveze denerva denervă denervase
plural I (noi) denervăm (să) denervăm denervam denervarăm denervaserăm, denervasem*
a II-a (voi) denervați (să) denervați denervați denervarăți denervaserăți, denervaseți*
a III-a (ei, ele) denervea (să) denerveze denervau denerva denervaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)