2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMULÁRE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.

DEMULÁRE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.

demulare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: demula] Scoatere a unui obiect din tiparul în care a fost modelat Si: demulat1.

DEMULÁRE s.f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. [< demula].

DEMULÁ, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.

DEMULÁ, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.

demula vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr démouler] (C.i. obiecte) A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat.

DEMULÁ vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. [< fr. démouler].

DEMULÁ vb. tr. a scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. (< fr. démouler)

A DEMULÁ ~éz tranz. (obiecte mulate) A scoate din formă sau din matriță. /<fr. démouler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demulá (a ~) vb., ind. prez. 3 demuleáză

demulá vb., ind. prez. 1 sg. demuléz, 3 sg. și pl. demuleáză

Intrare: demulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demulare
  • demularea
plural
  • demulări
  • demulările
genitiv-dativ singular
  • demulări
  • demulării
plural
  • demulări
  • demulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demula
  • demulare
  • demulat
  • demulatu‑
  • demulând
  • demulându‑
singular plural
  • demulea
  • demulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demulez
(să)
  • demulez
  • demulam
  • demulai
  • demulasem
a II-a (tu)
  • demulezi
(să)
  • demulezi
  • demulai
  • demulași
  • demulaseși
a III-a (el, ea)
  • demulea
(să)
  • demuleze
  • demula
  • demulă
  • demulase
plural I (noi)
  • demulăm
(să)
  • demulăm
  • demulam
  • demularăm
  • demulaserăm
  • demulasem
a II-a (voi)
  • demulați
(să)
  • demulați
  • demulați
  • demularăți
  • demulaserăți
  • demulaseți
a III-a (ei, ele)
  • demulea
(să)
  • demuleze
  • demulau
  • demula
  • demulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demulare

  • 1. Acțiunea de a demula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi demula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demula

  • 1. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: