15 definiții pentru demoraliza

demoralizá vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zéz / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.

demoralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizeáză

demoralizá vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. și pl. demoralizeáză

DEMORALIZÁ vb. v. descuraja.

A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja

DEMORALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].

DEMORALIZÁ vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)

A DEMORALIZÁ ~éz tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser

A SE DEMORALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser

demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.

*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMORALIZÁ vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

Intrare: demoraliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demoraliza demoralizare demoralizat demoralizând singular plural
demoralizea demoralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demoralizez (să) demoralizez demoralizam demoralizai demoralizasem
a II-a (tu) demoralizezi (să) demoralizezi demoralizai demoralizași demoralizaseși
a III-a (el, ea) demoralizea (să) demoralizeze demoraliza demoraliză demoralizase
plural I (noi) demoralizăm (să) demoralizăm demoralizam demoralizarăm demoralizaserăm, demoralizasem*
a II-a (voi) demoralizați (să) demoralizați demoralizați demoralizarăți demoralizaserăți, demoralizaseți*
a III-a (ei, ele) demoralizea (să) demoralizeze demoralizau demoraliza demoralizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)