2 intrări

10 definiții

demoniza vt [At: BARCIANU / Pzi: ~zéz / E: demon + -iza] 1-5 (Îdt) A personifica într-un demon (1-5).

DEMONIZÁ, demonizez, vb. I. Tranz. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a răului. – Demon + suf. -iza.

*demonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonizeáză

demonizá vb., ind. prez.1 sg. demonizéz, 3 sg. și pl. demonizeáză

DEMONIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter demonic. [< demon + -iza].

DEMONIZÁ vb. tr. a da caracter demonic. (< demon + -iza)

demonizà v. a personifica într’un demon: poporul, demonizează febra.

*demonizéz v. tr. (vgr. daimonizo). Personific în forma unuĭ demon: poporu demonizează holera supt forma uneĭ babe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

demonizá vb. I A atrage de partea diavolului, a răului ◊ „Inteligența a fost mai curând exclusă pentru că nu putea fi demonizată. R.lit. 36/93 p. 3 (din demon + -iza)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

demonizát, -ă, demonizați, -te adj. Stăpânit, posedat de demoni. – Din fr. démonisé.

Intrare: demoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoniza
  • demonizare
  • demonizat
  • demonizatu‑
  • demonizând
  • demonizându‑
singular plural
  • demonizea
  • demonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demonizez
(să)
  • demonizez
  • demonizam
  • demonizai
  • demonizasem
a II-a (tu)
  • demonizezi
(să)
  • demonizezi
  • demonizai
  • demonizași
  • demonizaseși
a III-a (el, ea)
  • demonizea
(să)
  • demonizeze
  • demoniza
  • demoniză
  • demonizase
plural I (noi)
  • demonizăm
(să)
  • demonizăm
  • demonizam
  • demonizarăm
  • demonizaserăm
  • demonizasem
a II-a (voi)
  • demonizați
(să)
  • demonizați
  • demonizați
  • demonizarăți
  • demonizaserăți
  • demonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demonizea
(să)
  • demonizeze
  • demonizau
  • demoniza
  • demonizaseră
Intrare: demonizat
demonizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demonizat
  • demonizatul
  • demonizatu‑
  • demoniza
  • demonizata
plural
  • demonizați
  • demonizații
  • demonizate
  • demonizatele
genitiv-dativ singular
  • demonizat
  • demonizatului
  • demonizate
  • demonizatei
plural
  • demonizați
  • demonizaților
  • demonizate
  • demonizatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)