opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMONIZÁ, demonizez, vb. I. Tranz. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a răului. – Demon + suf. -iza.

demoniza vt [At: BARCIANU / Pzi: ~zéz / E: demon + -iza] 1-5 (Îdt) A personifica într-un demon (1-5).

DEMONIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter demonic. [< demon + -iza].

DEMONIZÁ vb. tr. a da caracter demonic. (< demon + -iza)

demonizá vb. I A atrage de partea diavolului, a răului ◊ „Inteligența a fost mai curând exclusă pentru că nu putea fi demonizată.” R.lit. 36/93 p. 3 (din demon + -iza)

demonizà v. a personifica într’un demon: poporul, demonizează febra.

*demonizéz v. tr. (vgr. daimonizo). Personific în forma unuĭ demon: poporu demonizează holera supt forma uneĭ babe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonizez, 3 demonizează; conj. prez. 1 sg. să demonizez, 3 să demonizeze

*demoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 demonizează

demonizá vb., ind. prez.1 sg. demonizéz, 3 sg. și pl. demonizeáză

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

demonizát, -ă, demonizați, -te adj. Stăpânit, posedat de demoni. – Din fr. démonisé.

Intrare: demonizat
demonizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demonizat
  • demonizatul
  • demonizatu‑
  • demonizată
  • demonizata
plural
  • demonizați
  • demonizații
  • demonizate
  • demonizatele
genitiv-dativ singular
  • demonizat
  • demonizatului
  • demonizate
  • demonizatei
plural
  • demonizați
  • demonizaților
  • demonizate
  • demonizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: demoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoniza
  • demonizare
  • demonizat
  • demonizatu‑
  • demonizând
  • demonizându‑
 singular plural
  • demonizează
  • demonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demonizez
 (să)
  • demonizez
  • demonizam
  • demonizai
  • demonizasem
a II-a (tu)
  • demonizezi
 (să)
  • demonizezi
  • demonizai
  • demonizași
  • demonizaseși
a III-a (el, ea)
  • demonizează
 (să)
  • demonizeze
  • demoniza
  • demoniză
  • demonizase
plural I (noi)
  • demonizăm
 (să)
  • demonizăm
  • demonizam
  • demonizarăm
  • demonizaserăm
  • demonizasem
a II-a (voi)
  • demonizați
 (să)
  • demonizați
  • demonizați
  • demonizarăți
  • demonizaserăți
  • demonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demonizează
 (să)
  • demonizeze
  • demonizau
  • demonizară
  • demonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demoniza, demonizezverb

  • 1. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a răului. DEX '09 DN
etimologie:
  • Demon + sufix -iza. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.