9 definiții pentru demoniza

demonizá vt [At: BARCIANU / Pzi: ~zéz / E: demon + -iza] 1-5 (Îdt) A personifica într-un demon (1-5).

DEMONIZÁ, demonizez, vb. I. Tranz. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a răului. – Demon + suf. -iza.

*demonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonizeáză

demonizá vb., ind. prez.1 sg. demonizéz, 3 sg. și pl. demonizeáză

DEMONIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter demonic. [< demon + -iza].

DEMONIZÁ vb. tr. a da caracter demonic. (< demon + -iza)

demonizà v. a personifica într’un demon: poporul, demonizează febra.

*demonizéz v. tr. (vgr. daimonizo). Personific în forma unuĭ demon: poporu demonizează holera supt forma uneĭ babe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

demonizá vb. I A atrage de partea diavolului, a răului ◊ „Inteligența a fost mai curând exclusă pentru că nu putea fi demonizată. R.lit. 36/93 p. 3 (din demon + -iza)

Intrare: demoniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demoniza demonizare demonizat demonizând singular plural
demonizea demonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demonizez (să) demonizez demonizam demonizai demonizasem
a II-a (tu) demonizezi (să) demonizezi demonizai demonizași demonizaseși
a III-a (el, ea) demonizea (să) demonizeze demoniza demoniză demonizase
plural I (noi) demonizăm (să) demonizăm demonizam demonizarăm demonizaserăm, demonizasem*
a II-a (voi) demonizați (să) demonizați demonizați demonizarăți demonizaserăți, demonizaseți*
a III-a (ei, ele) demonizea (să) demonizeze demonizau demoniza demonizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)