8 definiții pentru demonism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMONÍSM s. n. Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine diabolică. – Din fr. démonisme.

DEMONÍSM s. n. Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine diabolică. – Din fr. démonisme.

demonísm sn [At: NEGULICI / Pl: ~e / E: fr démonisme] 1-5 Credință în demoni (1-5). 6-10 Faptă sau influență a unui demon (1-5) Si: demonie (1-5). 11 (Fig) Atitudine diabolică Si: demonie (6).

DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme].

DEMONÍSM s. n. 1. credință în demoni. 2. atitudine, răzvrătire demonică; satanism (2). (< fr. démonisme)

DEMONÍSM n. 1) Credință în demoni. 2) fig. Atitudine de demon. /<fr. démonisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: demonism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demonism
  • demonismul
  • demonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • demonism
  • demonismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demonism

  • 1. Credință în demoni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: demonie
    • 1.1. Atitudine diabolică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: satanism
    • 1.2. Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului.
      surse: DN

etimologie: