2 intrări

5 definiții

demoduláre sf [At: DN3 / Pl: ~lắri / E: cf fr démodulation] Demodulație.

demoduláre s. f., pl. demodulări

DEMODULÁRE s.f. Demodulație. [Cf. fr. démodulation].

demodulá vb., ind. prez. 3 sg. demoduleáză

DEMODULÁ vb. tr. a efectua o demodulație. (< fr. démoduler)

Intrare: demodulare
demodulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demodulare demodularea
plural demodulări demodulările
genitiv-dativ singular demodulări demodulării
plural demodulări demodulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demodula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demodula demodulare demodulat demodulând singular plural
demodulea demodulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demodulez (să) demodulez demodulam demodulai demodulasem
a II-a (tu) demodulezi (să) demodulezi demodulai demodulași demodulaseși
a III-a (el, ea) demodulea (să) demoduleze demodula demodulă demodulase
plural I (noi) demodulăm (să) demodulăm demodulam demodularăm demodulaserăm, demodulasem*
a II-a (voi) demodulați (să) demodulați demodulați demodularăți demodulaserăți, demodulaseți*
a III-a (ei, ele) demodulea (să) demoduleze demodulau demodula demodulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)