6 definiții pentru demodulație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Demodulation, fr. démodulation.

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Demodulation, fr. démodulation.

demodulație sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr démodulation, ger Demodulation] Proces de obținere a semnalului modulator dintr-o oscilație modulată Si: demodulare.

DEMODULÁȚIE s.f. Separarea oscilației de frecvență joasă (audio frecvență) de unde purtătoare de înaltă frecvență; demodulare. [Cf. fr. démodulation, germ. Demodulation].

DEMODULÁȚIE s. f. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență. (< germ. Demodulation, fr. démodulation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demoduláție (-ți-e) s. f., art. demoduláția (-ți-a), g.-d. art. demoduláției; pl. demoduláții, art. demoduláțiile (-ți-i-)

demoduláție s. f. → modulație

Intrare: demodulație
demodulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demodulație
  • demodulația
plural
  • demodulații
  • demodulațiile
genitiv-dativ singular
  • demodulații
  • demodulației
plural
  • demodulații
  • demodulațiilor
vocativ singular
plural

demodulație

  • 1. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: