12 definiții pentru demnitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demnitár sm [At: GHICA, C. E. II, 322 / S și: (înv) dignitar / Pl: ~i / E: fr dignitaire cf demn] Înalt funcționar al statului, al bisericii etc.

DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).

DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).

DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. Am luat și eu cunoștință de aceste documente prin domnia-sa... mare demnitar în cancelaria Republicii. SADOVEANU, Z. C. 75. După dric... [veneau] înalții demnitari ai statului. MACEDONSKI, O. III 17.

DEMNITÁR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn].

DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire)

DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire

demnitar m. persoană investită cu o demnitate.

*demnitár m. (fr. dignitaire și infl. de rom. demn). Personagiŭ investit cu o demnitate. – Rar și dignitar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demnitár s. m., pl. demnitári

demnitár s. m., pl. demnitári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMNITÁR s. (POL.) (înv.) dregător, ureadnic. (Un înalt ~.)

DEMNITAR s. (înv.) dregător, ureadnic. (Un înalt ~.)

Intrare: demnitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demnitar
  • demnitarul
  • demnitaru‑
plural
  • demnitari
  • demnitarii
genitiv-dativ singular
  • demnitar
  • demnitarului
plural
  • demnitari
  • demnitarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)