9 definiții pentru demistifica

demistificá vt [At: FLACĂRA, 1975, nr. 48, 14 / Pzi: demistífic / E: fr démystifier] 1 A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator Si: a demitiza (3). 2 A dezvălui. 3 A demasca (3-4).

DEMISTIFICÁ, demistífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator. ♦ A demitiza. – După fr. démystifier.

DEMISTIFICÁ, demistífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator. ♦ A demitiza. – După fr. démystifier.

*demistificá (a ~) vb., ind. prez. 3 demistífică

demistificá vb., ind. prez.1 sg. demistífic, 3 sg. și pl. demistífică

DEMISTIFICÁ vb. a demitiza.

DEMISTIFICÁ vb. I. tr. A înlătura o mistificare, o eroare, o minciună. [Cf. it. demistificare, fr. démystifier].

DEMISTIFICÁ vb. tr. a înlătura o mistificare, o minciună. ◊ a demitiza. (după fr. démystifier)

A DEMISTIFICÁ demistífic tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-și piardă caracterul mistificator. 2) (mituri, erori etc.) A face să nu mai existe; a demitiza; a spulbera; a risipi. /<fr. démystifier

Intrare: demistifica
demistifica verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demistifica demistificare demistificat demistificând singular plural
demistifică demistificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demistific (să) demistific demistificam demistificai demistificasem
a II-a (tu) demistifici (să) demistifici demistificai demistificași demistificaseși
a III-a (el, ea) demistifică (să) demistifice demistifica demistifică demistificase
plural I (noi) demistificăm (să) demistificăm demistificam demistificarăm demistificaserăm, demistificasem*
a II-a (voi) demistificați (să) demistificați demistificați demistificarăți demistificaserăți, demistificaseți*
a III-a (ei, ele) demistifică (să) demistifice demistificau demistifica demistificaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)