9 definiții pentru demisionar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

demisionár, ~ă smf, a [At: NEGULICI / V: (îvr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démissionnaire] 1-2 (Persoană) care și-a prezentat demisia (1-2).

DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].

DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)

DEMISIONÁR ~ă (~i, ~e) Care demisionează sau a demisionat recent. /<fr. démissionaire

demisionar m. cel ce și-a dat demisia.

*demisionár, -ă s. și adj. (fr. démissionaire). Care și-a dat demisiunea. – Și dim-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demisionár (-si-o-) adj. m., pl. demisionári; f. demisionáră, pl. demisionáre

demisionár adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionári; f. sg. demisionáră, pl. demisionáre

Intrare: demisionar
demisionar adjectiv
  • silabație: -si-o-nar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisionar
  • demisionarul
  • demisionaru‑
  • demisiona
  • demisionara
plural
  • demisionari
  • demisionarii
  • demisionare
  • demisionarele
genitiv-dativ singular
  • demisionar
  • demisionarului
  • demisionare
  • demisionarei
plural
  • demisionari
  • demisionarilor
  • demisionare
  • demisionarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demisionar

  • 1. Care demisionează sau a demisionat (recent).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: