2 intrări

9 definiții

deminá vt [At: DN2 / Pl: ~néz / E: fr déminer] (C. i. terenuri, ape etc.) A curăța de mine1 explozive.

DEMINÁ, deminez, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.

DEMINÁ, deminez, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.

deminá (a ~) vb., ind. prez. 3 demineáză

deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. și pl. demineáză

DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer].

DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)

A DEMINÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A curăța de mine explozive. /<fr. déminer

Intrare: demina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demina deminare deminat deminând singular plural
deminea deminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deminez (să) deminez deminam deminai deminasem
a II-a (tu) deminezi (să) deminezi deminai deminași deminaseși
a III-a (el, ea) deminea (să) demineze demina demină deminase
plural I (noi) deminăm (să) deminăm deminam deminarăm deminaserăm, deminasem*
a II-a (voi) deminați (să) deminați deminați deminarăți deminaserăți, deminaseți*
a III-a (ei, ele) deminea (să) demineze deminau demina deminaseră
Intrare: deminat
deminat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deminat deminatul demina deminata
plural deminați deminații deminate deminatele
genitiv-dativ singular deminat deminatului deminate deminatei
plural deminați deminaților deminate deminatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)