6 definiții pentru demerit
Explicative DEX
demerit sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr démérite] 1 (Îvr) Lipsă de merit. 2 Ceea ce face pe cineva să nu fie demn de stimă.
* DEMERIT sbst. Lipsă de merit; ceea ce face pe cineva să fie nevrednic de stimă, să merite a fi dojenit [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
DEMERIT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care și-a pierdut stima și considerația. /de- + merit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demerit n. pierderea meritului, ceea ce atrage defaimă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demérit n., pl. e (fr. démérite, d. mérite, merit). Lipsă de merit, defect.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
demerit s. n., pl. demerite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: demerit
demerit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)