2 intrări

16 definiții

dematerializáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1499, 1/5 / P: ~ri-a~ / Pl: ~zắri / E: dematerializa] 1-2 Pierdere a (caracteristicilor materiei sau chiar a) caracterului material Si: dematerializat1 (1-2).

DEMATERIALIZÁRE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

DEMATERIALIZÁRE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

dematerializáre (-ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializắrii; pl. dematerializắri

dematerializáre s. f. → materializare

DEMATERIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].

dematerializá vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (înv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr dématérialiser] 1-4 A face să piardă (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).

DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

dematerializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializeáză

dematerializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializéz, 3 sg. și pl. dematerializeáză

DEMATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].

DEMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)

A DEMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser

A SE DEMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMATERIALIZÁRE (după fr. dématérialisation) s. f. (EC.) Dematerializarea titlurilor = a) înlocuirea titlurilor de hârtie cu reprezentarea valorilor mobiliare prin simpla înscriere în conturile organismelor emitente (pentru împrumuturi, obligații etc.) sau prin intermedierea agenților de schimb și a băncilor; b) suprimarea dreptului de participare la profitul unei înscrieri în cont pentru titlurile și cupoanele reprezentând valori mobiliare. Dematerializarea producției = creșterea substanțială a ponderii cheltuielilor nemateriale (servicii achiziționate de la terți, salarii, cheltuieli de cercetare-dezvoltare) și reducerea concomitentă a ponderii cheltuielilor materiale (materii prime, materiale, combustibil) în totalul costului de producție al unei întreprinderi. Se manifestă în domeniile de vârf ale producției industriale din țările dezvoltate.

Intrare: dematerializa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dematerializa dematerializare dematerializat dematerializând singular plural
dematerializea dematerializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dematerializez (să) dematerializez dematerializam dematerializai dematerializasem
a II-a (tu) dematerializezi (să) dematerializezi dematerializai dematerializași dematerializaseși
a III-a (el, ea) dematerializea (să) dematerializeze dematerializa dematerializă dematerializase
plural I (noi) dematerializăm (să) dematerializăm dematerializam dematerializarăm dematerializaserăm, dematerializasem*
a II-a (voi) dematerializați (să) dematerializați dematerializați dematerializarăți dematerializaserăți, dematerializaseți*
a III-a (ei, ele) dematerializea (să) dematerializeze dematerializau dematerializa dematerializaseră
Intrare: dematerializare
dematerializare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dematerializare dematerializarea
plural dematerializări dematerializările
genitiv-dativ singular dematerializări dematerializării
plural dematerializări dematerializărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)