2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMATERIALIZARE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

DEMATERIALIZARE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

dematerializare sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1499, 1/5 / P: ~ri-a~ / Pl: ~zări / E: dematerializa] 1-2 Pierdere a (caracteristicilor materiei sau chiar a) caracterului material Si: dematerializat1 (1-2).

DEMATERIALIZARE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].

DEMATERIALIZA, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

DEMATERIALIZA, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

dematerializa vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (înv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zez / E: fr dématérialiser] 1-4 A face să piardă (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).

desmaterializa v vz dematerializa

dezmaterializa v vz dematerializa

dezmaterializare sf vz dematerializare

DEMATERIALIZA vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].

DEMATERIALIZA vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)

A DEMATERIALIZA ~ez tranz. A face să se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser

A SE DEMATERIALIZA mă ~ez intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dematerializare (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializării; pl. dematerializări

dematerializare (-ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializării; pl. dematerializări

dematerializare s. f. → materializare

dematerializa (a ~) (desp. -ri-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dematerializez, 3 dematerializea; conj. prez. 1 sg. să dematerializez, 3 să dematerializeze

dematerializa (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializea

dematerializa vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializez, 3 sg. și pl. dematerializea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEMATERIALIZÁRE (după fr. dématérialisation) s. f. (EC.) Dematerializarea titlurilor = a) înlocuirea titlurilor de hârtie cu reprezentarea valorilor mobiliare prin simpla înscriere în conturile organismelor emitente (pentru împrumuturi, obligații etc.) sau prin intermedierea agenților de schimb și a băncilor; b) suprimarea dreptului de participare la profitul unei înscrieri în cont pentru titlurile și cupoanele reprezentând valori mobiliare. Dematerializarea producției = creșterea substanțială a ponderii cheltuielilor nemateriale (servicii achiziționate de la terți, salarii, cheltuieli de cercetare-dezvoltare) și reducerea concomitentă a ponderii cheltuielilor materiale (materii prime, materiale, combustibil) în totalul costului de producție al unei întreprinderi. Se manifestă în domeniile de vârf ale producției industriale din țările dezvoltate.

Intrare: dematerializare
dematerializare substantiv feminin
  • silabație: -ri-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dematerializare
  • dematerializarea
plural
  • dematerializări
  • dematerializările
genitiv-dativ singular
  • dematerializări
  • dematerializării
plural
  • dematerializări
  • dematerializărilor
vocativ singular
plural
dezmaterializare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dematerializa
  • silabație: -ri-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dematerializa
  • dematerializare
  • dematerializat
  • dematerializatu‑
  • dematerializând
  • dematerializându‑
singular plural
  • dematerializea
  • dematerializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dematerializez
(să)
  • dematerializez
  • dematerializam
  • dematerializai
  • dematerializasem
a II-a (tu)
  • dematerializezi
(să)
  • dematerializezi
  • dematerializai
  • dematerializași
  • dematerializaseși
a III-a (el, ea)
  • dematerializea
(să)
  • dematerializeze
  • dematerializa
  • dematerializă
  • dematerializase
plural I (noi)
  • dematerializăm
(să)
  • dematerializăm
  • dematerializam
  • dematerializarăm
  • dematerializaserăm
  • dematerializasem
a II-a (voi)
  • dematerializați
(să)
  • dematerializați
  • dematerializați
  • dematerializarăți
  • dematerializaserăți
  • dematerializaseți
a III-a (ei, ele)
  • dematerializea
(să)
  • dematerializeze
  • dematerializau
  • dematerializa
  • dematerializaseră
dezmaterializa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desmaterializa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dematerializare, dematerializărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. DN
etimologie:
  • vezi dematerializa DEX '09 DEX '98 DN

dematerializa, dematerializezverb

  • 1. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.