7 definiții pentru demarcativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCATIV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

DEMARCATIV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

demarcativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr démarcatif] 1-2 Cu care se realizează o demarcație (5,7). 3-4 De demarcație (5,7). 5-6 Referitor la demarcație (5,7).

DEMARCATIV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].

DEMARCATIV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcati, pl. demarcative

*demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. demarcative

demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. sg. demarcativă, pl. demarcative

Intrare: demarcativ
demarcativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcativ
  • demarcativul
  • demarcativu‑
  • demarcati
  • demarcativa
plural
  • demarcativi
  • demarcativii
  • demarcative
  • demarcativele
genitiv-dativ singular
  • demarcativ
  • demarcativului
  • demarcative
  • demarcativei
plural
  • demarcativi
  • demarcativilor
  • demarcative
  • demarcativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demarcativ, demarcatiadjectiv

  • 1. De demarcație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.