7 definiții pentru demarcativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMARCATIV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.
DEMARCATIV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demarcativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr démarcatif] 1-2 Cu care se realizează o demarcație (5,7). 3-4 De demarcație (5,7). 5-6 Referitor la demarcație (5,7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCATIV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCATIV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. demarcative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. demarcative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. sg. demarcativă, pl. demarcative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
demarcativ, demarcativăadjectiv
- 1. De demarcație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- démarcatif DEX '09 DEX '98 DN