6 definiții pentru demarcativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

demarcativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr démarcatif] 1-2 Cu care se realizează o demarcație (5,7). 3-4 De demarcație (5,7). 5-6 Referitor la demarcație (5,7).

DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].

DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. demarcatívă, pl. demarcatíve

demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demarcatíve

Intrare: demarcativ
demarcativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcativ
  • demarcativul
  • demarcativu‑
  • demarcati
  • demarcativa
plural
  • demarcativi
  • demarcativii
  • demarcative
  • demarcativele
genitiv-dativ singular
  • demarcativ
  • demarcativului
  • demarcative
  • demarcativei
plural
  • demarcativi
  • demarcativilor
  • demarcative
  • demarcativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demarcativ

  • 1. De demarcație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: