11 definiții pentru demara

demará [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr démarrer] 1 vi (D. autovehicule, motoare) A se pune în mișcare Si: a porni. 2 vt (Mrn) A dezlega odgoanele unei corăbii, în vederea plecării. 3 vi (Spt) A-și lua avânt, pornind în viteză într-o cursă.

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. A-și lua avânt, a porni în viteză – Din fr. démarrer.

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

DEMARÁ, demarez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre autovehicule, motoare etc.) A porni, a se pune în mișcare. Automobilele demarează aproape fără zgomot. 2. Fig. (Sport) A-și lua avînt, a porni în viteză. Extrema stîngă demarează spre poarta adversă și trage puternic.

demará (a ~) vb., ind. prez. 3 demareáză

demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. și pl. demareáză

DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)

DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].

DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)

A DEMARÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mișcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)

Intrare: demara
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demara demarare demarat demarând singular plural
demarea demarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demarez (să) demarez demaram demarai demarasem
a II-a (tu) demarezi (să) demarezi demarai demarași demaraseși
a III-a (el, ea) demarea (să) demareze demara demară demarase
plural I (noi) demarăm (să) demarăm demaram demararăm demaraserăm, demarasem*
a II-a (voi) demarați (să) demarați demarați demararăți demaraserăți, demaraseți*
a III-a (ei, ele) demarea (să) demareze demarau demara demaraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)