11 definiții pentru demagnetiza

demagnetizá vtr [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr démagnétiser] 1-2 (A face ca un corp să-și piardă sau) a-și pierde proprietățile magnetice.

DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.

DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.

DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice.

demagnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizeáză

demagnetizá vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. și pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demagnetizéze

A demagnetiza ≠ a magnetiza

DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].

DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)

A SE DEMAGNETIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser

A DEMAGNETIZÁ ~éz tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser

Intrare: demagnetiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demagnetiza demagnetizare demagnetizat demagnetizând singular plural
demagnetizea demagnetizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demagnetizez (să) demagnetizez demagnetizam demagnetizai demagnetizasem
a II-a (tu) demagnetizezi (să) demagnetizezi demagnetizai demagnetizași demagnetizaseși
a III-a (el, ea) demagnetizea (să) demagnetizeze demagnetiza demagnetiză demagnetizase
plural I (noi) demagnetizăm (să) demagnetizăm demagnetizam demagnetizarăm demagnetizaserăm, demagnetizasem*
a II-a (voi) demagnetizați (să) demagnetizați demagnetizați demagnetizarăți demagnetizaserăți, demagnetizaseți*
a III-a (ei, ele) demagnetizea (să) demagnetizeze demagnetizau demagnetiza demagnetizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)